Digestia reprezinta un ansamblu de procese chimice si mecanice care are ca scop separarea partilor complexe ale alimentelor si transformarea lor in parti simple, in asa fel incat corpul sa fie capabil sa asimileze moleculele nutritive, furnizoare de energie, ce construiesc si repara tesuturile. Ar trebui sa ne aducem aminte de aceasta afirmatie de fiecare data cand mancam un Big Mac, un morcov sau o langusta, constientizand faptul ca ele vor deveni o mica parte din noi!.

Simplificand lucrurile, e vorba despre mancarea introdusa in cavitatea bucala, impinsa de musculatura tubului digestiv, care se amesteca cu secretiile glandelor salivare, gastrice, intestinale, ale ficatului si ale pancreasului, si care urmeaza in interiorul nostru un traseu complex. Aparatul digestiv nu e nimic altceva decat un tub care porneste de la cavitatea bucala si se termina la anus, structurat ca o catena de montaj, in care macromoleculele(proteine, grasimi si amidon) sunt descompuse in aminoacizi, acizi grasi si glucide, ce pot fi absorbite prin peretii intestinului in circulatia sanguina.

Din mai multe puncte de vedere, aparatul digestiv seamana cu o fabrica eficienta, in care un mare numar de lucrari complicate contribuie la executarea celor patru sarcini fundamentale:

1. aportul de nutrienti, care are loc in partea superioara a tubului digestiv. Organele implicate in aceasta faza sunt: cavitatea bucala, faringele si esofagul.
2. digestia adevarata (proprie) sau, mai bine spus, transformarea nutrientilor. Aceasta presupune eliberarea enzimelor, a mucusului, a ionilor si a hormonilor. Prin colaborarea stomacului, a ficatului, a pancreasului si a duodenului, alimentele ingerate sunt supuse unor transformari structurale profunde.
3. absorbtia sau trecerea energiei si a substantelor obtinute din digestie in sange sau in limfa; reprezinta un proces ce are loc de-a lungul intestinului subtire.
4. eliminarea materiilor reziduale (impuritatilor) prin fecale.

�

Toate aceste procese le invatam la scoala la ora de biologie. Dar privindu-le prin lentila microscopului le dam o alta dimensiune.

Sa analizam cele patru procese de mai sus dintr-un alt punct de vedere.

1. In prima faza are loc prima confruntare cu materia: o muscam, o rupem sau o sugem, incercand sa-i reducem masa.
2. In cea de-a doua faza ne exprimam capacitatea de a raspunde stimulului exterior si abilitatea de a extrage din experientele noastre doar ceea ce ne-ar fi de ajutor in viata.
3. Cea de-a treia faza priveste in mod direct capacitatea noastra de a folosi ceea ce am invatat, de a gasi in noi un loc potrivit pentru ceea ce am introdus si a face apoi ordine, adica a forma o noua structura, superioara celei vechi. Nu e vorba numai de elaborare, ci de o creatie complet noua.
4. este momentul in care individul se elibereaza de ceea ce nu-i este util, de ceea ce reprezinta o greutate, si a carui permanenta in interiorul corpului nu ar face altceva decat sa-l intoxice.

�

Vom descoperi ca digestia, ca si respiratia, reprezinta un proces intern care ne pune in contact cu lumea care ne inconjoara. De fapt, procesul digestiv este cel care combina cel mai bine partea externa cu cea interna: respiratia are loc in elementul Aer, in timp ce digestia are loc in elementul Pamant. Cu siguranta exista diferente intre aceste doua procese: primul este constant, perpetuu, nu ne abandoneaza niciodata si are loc in fiecare moment al zilei. Este vorba de un ritm de inspiratie si expiratie, de care suntem putin constienti. Digestia, insa, este un proces mai laborios, in care schimbul cu partea externa are loc in timpi mai lungi. Ritmul digestiei este clar delimitat, legat de ritualul mancarii, avnd loc in momente precise ale zilei. In realitate, orice parte a corpului nostru stabileste contacte si comunica cu lumea inconjuratoare la orice nivel. Chiar si creierul elaboreaza si digera in mod constant stimulii externi, transformandu-i in parti din noi: in idei, ganduri, sentimente sau amintiri.

Sarcina digestiei o reprezinta elaborarea elementelor materiale ale acestei lumi, si contine cinci faze succesive:

1. alegerea �impresiilor materiale" si introducerea lor in organism
2. reducerea complexitatii materiei printr-o serie de procese mecanice si chimice
3. distinctia/discriminarea dintre ceea ce putem asimila si ceea ce ne este strain
4. asimilarea a ceea ce este bun
5. eliminarea a ceea ce este inutil

�

In afara primei faze, toate celelalte sunt gestionate de corpul nostru fara sa fim constienti de acest lucru. Toti stim sa digeram, dar nimeni nu ne-a explicat cum trebuie facut acest lucru! Mare parte din cultura occidentala a fost si este influentata de filosofia idealista (idei regasite si la Platon), care prin diverse modalitati face o distinctie net intre spirit si materie. Cele doua sunt considerate domenii distincte, antagoniste, ale fiintei umane, ce nu se reduc in mod substantial una pe cealalta. Materia este obscura, diforma, mobila si haotica, in timp ce spiritul este cristalin, cu structura de esenta, imobil si de neschimbat. In ceea ce-l priveste pe om(desi format din materie), este singurul dintre toate fiintele vii care are acces la lucrurile superioare si spirituale prin facultatile intelectului. Sa ne limitam la aceasta afirmatie si sa consideram, precum marea parte a viziunii occidentale, ca facultatile superioare(limbajul, ratiunea, sentimentele) sunt in mod esential diferite de corpul material si de functiile sale. Aceasta separare, de multe ori neexplicita, creeaza o suprastructura fictiva modului nostru de a ne percepe. Oliver Sacks exploreaza acest domeniu delicat si fecund din punct de vedere neurologic atunci cand se ocupa de �proprioceptie", adica de sentimentul de apartenenta la propriul corp. Fiecare dintre noi este un �individ", cuvant ce semnifica din punct de vedere etimologic tocmai �indivizibil". Aceasta separare fortata si nenaturala devine evidenta si problematica in situatii patologice. Boala ramane necunoscuta in partea rationala a creierului; si e tot mai infricosatoare si inspaimantatoare cand ne temem de ceea ce nu cunoastem. Este adevarat ca mintea si corpul vorbesc limbi diferite. Asadar, daca dorim sa stim mai mult despre corpul nostru, de ce sa nu incercam o traducere a limbajului sau? Putem intelege mesajele pe care corpul ni le trimite apeland la ajutorul simbolurilor. Nu va fie teama! E mult mai simplu decat ni s-ar parea la prima vedere. De exemplu, de ce nu incercam sa analizam semnificatia alimentelor pe care le inghitim, dincolo de aspectele pur nutritionale si de calculul valoric? De ce o mancare ni se pare apetisanta, iar alta nu? De ce nu ne plac calmarii, dar lingem farfuria de paste de casa facute de mama? Daca vom incepe sa fim atenti la tot ceea ce corpul nostru isi doreste si la ceea ce nu-si doreste, cu timpul vom putea invata multe despre noi insine, constientizandu-ne automatismele si actiunile pe care odata le consideram reflexe. In general, dorinta de hranire cu un anumit aliment indica afinitati cu acel lucru dorit. Stimulul foamei reflecta o lipsa, o nevoie, care de multe ori nu este de natura materiala. Mancand, noi ne potolim foamea,...dar suntem oare siguri ca am facut un lucru bun? Am inlaturat simptomul, dar oare am reusit sa ne indeplinim si dorinta profunda care lua forma nevoii de a consuma un anumit aliment? Pentru a raspunde la aceste intrebari si inca la multe altele vom face, din mai multe puncte de vedere, o trecere in revista a principalelor etape ale digestiei - calatoria pe care o face hrana in corpul nostru.