Fertilizarea in vitro – FIV -  este o tehnica folosita inca din 1978, cand a fost creat prima data un copil in eprubeta. Astazi  FIV a ajuns la o rata de reusita de 28-30%, in conditiile in care o femeie de 20 de ani are, lunar, sanse de 25% sa ramana insarcinata.

Cand se apeleaza la FIV?

Ferilizarea in vitro este utilizata in general de cuplurile care nu au putut concepe un copil dupa cel putin un an de incercari sau care au una sau mai multe din urmatoarele probleme si anume: tubul falopian este blocat sau prezinta deformari ale anatomiei pelviene; trompele femeii au fost legate; cazurile in care barbatii au suferit o interventie chirurgicala de vasectomie; infertilitate masculina severa (cantitate mica de spermatozoizi produsi sau o motilitate scazuta a acestora); procedeul de stimulare ovariana a esuat de cateva ori; femei cu varsta de peste 38 de ani; cantitatea si calitatea slaba a ovulelor, endometrioza severa, forma anormala a uterului, fibroamele uterine sau expunerea fetusului la dietilstilbestrol; infertilitatea inexplicabila.

Procedura FIV. In ce consta?

FIV presupune doua etape, si anume: o etapa de inhibare hormonala si o etapa de stimulare ovariana. Terapia de inhibare hormonala ovariana incepe dupa o prealabila ecografie efectuata la pacienta si excluderea unei infectii prezenta in sperma barbatului. Aceasta etapa dureaza in medie 2 saptamani si are rolul prevenirii unei ovulatii precoce. Urmeaza apoi etapa de stimulare ovariana. Terapia de stimulare hormonala ovariana, cuprinde in prima saptamana injectii de stimulare hormonala. Acestea se efectueaza zilnic. Apoi urmeaza o asa numita monitorizare a ciclului, efectuandu-se la anumite intervale de timp, controale ecografice si hormonale. Doza de hormoni aplicata se individualizeaza in functie de aceste rezultate. Aceste controale se efectueaza pana ce se obtin valori optime in ceea ce priveste marimea si numarul foliculilor, si respectiv valorile hormonale din sange.

La 36 de ore de la administrarea HCG, se realizeaza procedeul de recoltare a ovocitelor,  procedeu care se mai numeste si punctie foliculara. Este o tehnica se realizeaza prin vagin sub control ecografic si anestezie. Aspiratia ovocitelor se va face in sala de operatii, langa laboratorul de fertilizare "in vitro" si dureaza 10 - 20 de minute. Anestezia este locala la nivelul colului uterin, insa se poate opta si pentru anestezie generala.

In aceeasi zi, partenerul va recolta sperma, la spital sau acasa, intr-un recipient special. Pentru o calitate mai ridicata a spermei, este necesara o abstinenta de 2-4 zile inainte de recoltare. Dupa o pregatire speciala, spermatozoizii sunt pusi in contact direct cu ovocitele. 

Dupa aproximativ 18 ore se controleaza daca a avut loc fecundarea ovocitelor. Ovocitul fertilizat prezinta 2 pronuclei, care reprezinta materialul genetic ce provine de la ovocite si de la spermatozoid, iar dupa 24 de ore se mai efectueaza o examinare microscopica pentru a urmari dezvoltarea embrionara. Acesta se considera ca este primul stadiu in dezvoltarea embrionului.

Dupa aproximativ 48-72 ore de la punctia foliculara, 2-4 din embrionii viabili sunt depusi in cavitatea uterina pe cale vaginala, tehnica numita embriotransfer. Acesta consta in introducerea unui cateter in uter, transvaginal, prin care embrionii sunt injectati in cavitatea uterina. Dupa introducerea embrionilor, este recomandat repaus la pat cateva ore. Este contraindicat consumul de lichide in mod excesiv, pentru a preveni cresterea presiunii in vezica urinara. Acest procedeu nu necesita anestezie, deoarece este o manevra usoara , care nu produce durere si de regula dureaza mai putin de 1 ora.

Dupa embriotransfer este nevoie de un tratament special pentru sustinerea dezvoltarii embrionului cu hormoni  Dupa 12-14 zile de realizarea embriotransferului, se efectueaza analize sanguine pentru a se diagnostica sarcina

Exista si riscuri in cazul FIV?

Dupa FIV, sarcinile multiple – gemelare sau triple -  sunt mai frecvente. Riscul de avort dupa FIV este de 20%, ca ÅŸi in sarcinile naturale, iar riscul de sarcina ectopica este de 0,5%.

Reactiile ce pot aparea la aspiratia ovocitelor sunt urmatoarele: senzatie dureroasa sub forma de jena locala, aparitia unor infectii sau hemoragii minore. In rare cazuri se pot intalni urmatoarele complicatii ca urmare a punctiei foliculare: lezare de vase de sange, vezica urinara, intestin subtire, intestin gros.

Riscul major al acestui tratament este producerea hiperstimularii ovariene, care poate sa apara la 1-2 zile dupa aspirarea ovocitului, pana la maxim doua saptamani. Aceste simptome nu necesita neaparat spitalizare, repausul la pat si administrarea unor cantitati suficiente de lichide fiind singurele remedii.

In cazul in care se detecteaza prezenta unor chisturi ovariene, se recomanda intreruperea tratamentului. De obicei, consultatia si ecografia prealabile inceperii tratamentului exclud o astfel de patologie.