Cimitirul Bellu este cel mai mare cimitir din Bucuresti si unul dintre cele mai cunoscute din toata Romania, dupa Cimitirul Vesel de la Sapanta. Cimitirul bucurestean se intinde pe o mare suprafata de pamant, din apropierea Parcului Tineretului, fiind infiintat pe locul donat orasului de Barbu Bellu, in anul 1853.

La numai 5 ani de la primirea donatiei, cimitirul se va deschide celor dornici sa fie inmormantati in aceasta oaza de liniste. In scurt timp, acest cimitir va deveni unul dintre obiectivele turistice care se regasesc pe harta Capitalei. Cimitirul Bellu se afla pe Calea Serban Voda, la numarul 249.

In inima Capitalei avem un cimitir care cuprinde ramasitele pamantesti ale celor mai de seama fii ai natiunii din ultimele doua-trei veacuri. Cimitirul Bellu este prin excelenta lacasul celor care au faurit Romania. In special elitele tarii si-au gasit in aceasta oaza de vegetatie, odihna binemeritata dupa o viata pusa inslujba natiunii.

In secolul trecut, in anul 1821, pe aceste locuri se afla curtea boiereasca si gradina cea mare a lui Bellu cel Batran. Pana in secolul al XIX-lea, bucurestenii isi ingropau mortii in jurul nenumaratelor biserici, in afara orasului existand doar 7-8 cimitire pentru saraci, pentru cei din inchisori sau cei morti in urma deselor molime ce indoliau orasul.

Amenajarea cimitirului odata pornita, arhitectul Alexandru Orascu intocmeste planurile unei capele pe locul vechii biserici a lui Bellu cel batran, cel care fusese casatorit cu stranepoata Sfantului Ianache Vacarescu, cel omorat de turci impreuna cu domnitorul Sfant Constantin Brancoveanu. Pictorul Lecca zugraveste interiorul capelei, care a fost inzestrata cu obiecte de cult si cele de trebuinta.

In toamna lui 1855 incep amenajarile terenului, primii ingropati fiind in 1856, iar in septembrie 1858 cimitirul incepe sa functioneze legal, iar in 1859 guvernul trece hotarat la aplicarea legii, prin mutarea celor inhumati din oras la acest nou cimitir, actiune facuta nu fara proteste vehemente ale bucurestenilor, totodata comunicand parohiilor aplicarea stricta a legii.

C.A.Rosetti (1816-1885) primar al Capilalei si organizatorul lucrarilor in noul cimitir si care pusese mult suflet in aceasta lucrare importanta pentru Capitala, este si primul concesionar consemnat in Arhiva Cimitirelor care in noiembrie 1859 cumpara un loc de veci pentru inmormantarea fiicei sale, Elena. Urmeaza scriitorul Cezar Bolliac, care in 1860 isi inmormanteaza sotia, Aristita, fiica boierului Izvoranu.

Pentru stabilirea istorica a Cimitirului Bellu, se mentioneaza grilajul din 1850 pe mormantul clucerului ban Donea, iar cea mai veche cruce este a copilasului Eufrosina Vizula din 1851. Si cum fiecare lucru nou devine eveniment, vechile familii boieresti incep sa-si aduca osemintele stabunilor in Cimitirul Bellu.

Printre cei dintai a fost C. Cantacuzino-Rifoveanu in 1853, urmat de Scarlat Rosetti, ramasitele familiilor Vacarescu din secolul al XVIII-lea, Cantacuzino, Florescu au fost aduse de la Biserica Sfantul Ioan cel Mare (azi aici se afla palatul C.E.C. din Calea Victoriei) familiile Ghica, Ralet Zefcari, de la Biserica Sarindar (azi Cercul Militar) familiile Mihailescu Barbu Slatineanu, Filitti, Manu, Cimpineanu, Racovita s.a.

O veche lespede acopera mormantul Zoiei Cantacuzino, sotia caimacamului moarta in 1839, mai gasim mormintele multor familii boieresti si domnitoare. Odata cu trecerea timpului, cimitirul devine un adevarat muzeu de arta, vestiti arhitecti, sculptori si pietrari realizand minunate lucrari ce adaposteau sau evocau personalitatile inhumate in cimitir.

Arhitectul Ion Mincu realizeaza mausoleul familiei Ghica, al familiei Cantacuzino si al bancherilor Gheorghief, caracteristice prin elementele arhitectonice neobizantine, romanesti, lucrari grandioase ce rivalizeaza cu multe monumente din lume. Mincu mai semneaza capele cu nimic mai prejos pentru Tache Protopopescu, Vlasto, Iacob Lahovary.

Alti arhitecti talentati intaresc aspectul de muzeu de arta funerara. Ne gandim la capela Zoiei Vlahuti - Slatineanu in stil romanesc zidita in 1913 de Grigore Cerkez, capela Cazzavillan construita de arhitectul A. Clavel, capela Toma Stelian a lui Ion Berindei, si multe capele ale familiilor Mavrocordat, Slatineanu, Filipescu, Fillis, A. Costescu, Vasile Lascar s.a.m.d. Alta capela dupa o schita inspirata de Biserica din Curtea de Arges, a pietrarului Rudolf pentru familia Minciulescu este de o rara frumusete.

Monumentul familiei Poroineanu reprezinta o tanara moarta, culcata pe spate si un tanar cu barba care sta la picioarele ei cu capul plecat. Povestea celor doi tineri este speciala. Cand erau foarte mici au fost despartiti - baiatul a ramas in tara, iar fata a plecat la Paris. Nu li s-a spus niciodata ca sunt frati. A trecut timpul si tanarul a plecat la randul lui in Franta, la studii. Acolo si-a intalnit marea iubire, o femeie de o frumusete rara. S-au casatorit imediat si au trait clipe de fericire nebuna. Totul a durat pana cand, revenind in tara, cei doi au aflat, prin nu se stie ce imprejurare, ca sunt frati. Oroarea, disperarea si durerea i-au facut pe indragostitii nefericiti sa-si puna capat zilelor. In urma lor a ramas povestea si monumentul din marmura neagra, ridicat de artistul Raffaello Romanelli.

Monumentele cimitirului poarta amprenta artei clasice, desi modernismul si-a creat pe alocuri drumul, indeosebi in anii ulteriori lui decembrie 1989, cand concomitent cu diversele "lucrari" au proliferat furturile si jafurile, inerente lipsei de decizie a primarilor si conducerii cimitirului. Sculptura in cimitir este reprezentata de nume prestigioase ale artei.

Mentionam aici nume precum artistii din familia Storck, Ion Georgescu, Oscar Spathe, Dumitru Paciurea, sculptorul italian Rafaelo Romanelli, autorul celebrei lucrari "Doamna cu umbrela", August Preault, Ernest Dubois, D. Peuch, A. Rascaldani din Milano, Constantin Balacescu, Ettore Cadorin, Wladimir C. Hegel, Dimitrie Matauanu, Lidia Kotzebue (autoare si a monumentului aviatiei de la Sosea), Cornel Medrea, lucrarile monumentale ale Militei Petrascu, Ion Jalea, M. Onofrei, Oscar Han, C. Baraschi, Tudor Burca, Dimitrie Mirea, Spiridon Georgescu si multi altii.

Numai enumerand aceste nume prestigioase ale arhitecturii si sculpturii din acest cimitir, ne putem face o impresie despre imensul muzeu de arta desfasurat pe circa 25 hectare., muzeu in care odihnesc cei care au creat o Romanie respectata de sute de ani, pana la venirea celor fara de tara si neam pe meleagurile noastre.

Ne plecam fruntile in memoria militarilor ce si-au varsat sangele pentru tara: generalii Filip Abegg, Cornescu, Gh. Eremie, Gh. Fiorescu, Alexandru Lupascu - Stejar, Nicolae Marasescu, Traian Mosoiu, Dragalina, Ludovic Mircescu, eroul de la Turtucaia Victor Ichimovici si multi luptatori pentru natiune.

De asemenea, intre zecile de mii de repauzati din cimitir, ne gandim cu smerenie la Mihail Eminescu, Barbu Catargi, Toma Caragiu, Haricleea Darele, Valentin Lipatti, Petrache Poenaru, Printul Ion D. Bibescu, I. L. Caragiaie, G. Cosbuc, Gelu Naum, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Butculescu, Cincinat Pavelescu, Maria Tanase, Constantin Tanase, Petre Ispirescu, profesorul Stefan Niculescu, Acad. Paul Cernovodeanu, Titu Maiorescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, lulia Hasdeu, Generalul Nicolae Badescu, Ion Vasilescu, istoricul George Bezviconi, ziaristul Ion Chirila, Sica Alexandrescu, savantul Nicolae lorga, Constantin Esarcu, Cella Delavrancea, Ionel Teodoreanu, Nae lonescu, Gica Petrescu, Dan Spataru, Contii de Gramont, Mina Minovici, Alice Voinescu, Virgil Tatomir, Spiru Haret, Tudor Vornicu, Toma Stelian, Familia Dalles, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Alexandru Odobescu, Anda Calugareanu, Fory Etterle, Amza Pelea, Tudor Musatescu, Ioana Radu, Grigore Gafencu, Tudorel Popa, Magda Isanos, Ion Simionescu, Dem Radulescu, Dumitru Furdui, Anton Uncu, Dr. Virgil Serbanescu, Acad. Horia Hulubei, Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Ion Jalea.

Asa cum se vede dintr-o infima enumerare a celor repauzati in acest cimitir, romanii niciodata nu au dus lipsa de personalitati, de adevarate genii, de oameni devotati natiunii care le-a dat viata. Pe drept acest cimitir este mentionat in enciclopedii prestigioase din lumea civilizata, ca "Panteonul National al Romaniei", iar pentru noua generatie cimitirul de 5 stele al V.I.P.-urilor.